In editia de luni a ziarului “Cotidianul” (care apare, ca de obicei, in avans in formula electronica in aceasta seara, dupa ora 21), public un interviu cu Sorin Antohi.

E una din rarissimele sale interventii publice, de dupa declansarea imensului scandal public legat de colaborarea sa cu Securitatea.

Vorbim, in interviu, despre “razboaie culturale” (mai ales despre cele din Romania); de altfel, aceasta tema este “povestita” in ultima sa carte, recent publicata de editura Polirom.

Decupez aici un pasaj din interviul pe care il puteti citi peste putin timp:

“„Războaiele culturale” româneşti sînt (în genere) ca şi cultura noastră (reiau şi elementele unor analize mai vechi): (a) preponderent literar-artistice, fiindcă acest domeniu e cel mai articulat la noi; filozofiile şi ideologiile se grefează pe ceea ce eu numesc „estetica metafizică a societăţii”, avînd în centru fantasma unui canon non-negociabil; (b) elitiste: numărul celor afectaţi în vreun fel, cu „forumişti” cu tot, e neglijabil în raport cu masa persoanelor relativ educate, fiindcă acestea din urmă sînt mesmerizate de scandalurile politice interminabile (în care ideologiile, deci cultura în sens larg, nu joacă niciun rol) şi de autocontemplarea metonimică-vicariantă-narcisică prin reality shows; (c) provinciale, adică fără contribuţii novatoare şi deschideri comparative, derivate, întîrziate, mimetice, bovarice etc.; (d) fără memorie: dincolo de un eventual gust amar şi de insidioasa blazare, după marile noastre bătălii simbolice nu rămîn decît cîteva clişee şi o persistentă stare de animozitate, de „pace înarmată”, puţin favorabilă decantărilor şi clarificărilor; vestea bună pentru semidocţi şi ignoranţi este că fiecare generaţie poate reinventa roata. “.

Inca ceva: poate ca pentru majoritatea celor care vin pe acest blog, e de prisos acest adaos; il fac, totusi, pentru cei ca