A rosti adevarul, transant, in termeni riguros proprii, repudiind nemilos eufemismele ipocrite si in rasparul tuturor riscurilor si calculelor, este, la ora actuala, pentru noi, cel mai coplesitor imperativ In fine, notiunea s-a facut auzita si la noi: scriitori la ziar. Nu-i vorba ca, pina acum, de ani, s-ar putea zice, buni, scriitorii nostri (unii dintre!... - ca sa nu exageram numeric; pentru ca valoric nu am avea cum!) au detinut rubrici personale in presa. Dar le-au cultivat cu intermitente regretabile (Aureliu Busuioc, de pilda, cu Opinia mea de acum vreo zece ani si mai bine, tableta savuroasa, adevarat spectacol de malitie si rafinament, aparind saptaminal in "Literatura si Arta"; sau acad. Mihai Cimpoi, cu Influx, o tableta, de asemenea, extrem de concentrata ca stil si eruditie - amintind de Narcis si Hyperion, eseul abstrus si cam indatorat, deh, imagistic lui Negoitescu -, prezenta citeva numere in "Flux"-ul auroral, girat pe atunci de Val Butnaru; spre a opri sirul aici). In orice caz, faptul ca X, de meserie scriptor, izolat adica de cele lumesti la o emblematica masa de brad, pe care isi migaleste cartile, soi de anahoret laic, ce nu compare vulgului decit, pasamite, pentru a edicta adevaruri transcendentale etc., publica regulat si la ziar - foaie la dispozitia tuturor, vezi dumneata -, faptul acesta s-a perceput multa vreme ca o curiozitate - atunci cind nu reprezenta, franc, un scandal. Scriitorului basarabean i s-a consimtit, cel mult, si doar cit a durat entuziasmul general (ma refer, desigur, la mirificii '90, cind din poem, e-he, nastea politicul), figura clamoroasa de tribun, capabil sa tonifice multimea de la tribuna Marii Adunari Nationale in cutare zi de miting. Ipostaza de trestie ginditoare, de constiinta pulsind in cotidian si apta, prin eclatanta prestatiei sale, sa formezementalitati nu l-a prea avut ocupant, fiindu-i cind interzisa, c