Ajax e un club legendă. Care nu uită însă să angajeze profesori de matematică copiilor care vin la antrenament
O poezie pe care toată lumea o ştie pe de rost: Ajax e temelia fotbalului olandez, cumpără jucători foarte tineri pe care-i creşte, îi promovează şi apoi îi vinde la preţuri bune cluburilor mari.
De ani buni însă, axiomatica poezie admite corecţii: Ajax nu mai e o temelie atît de solidă, cîtă vreme titlurile naţionale le cîştigă, aproape pe linie, PSV Eindhoven. Şi nici ideea cumpărării masive a tinerilor nu prea mai ţine. Pe cei mai mulţi dintre ei Ajax îi formează.
O echipă secundă, 4 formaţii de amatori, 14 echipe de juniori, de la 8-10 ani pînă la 18-19, plus o trupă de veterani. Toate acestea alcătuiesc Academia Ajax. Peste şosea de monumentala ArenA se văd reflectoarele de la terenurile Academiei. Sînt 12 suprafeţe de joc normale, care naturale, care sintetice. Plus zeci de miniterenuri. E şi o arenă principală, cu 5.000 de locuri, pe care-şi dispută partidele oficiale formaţia secundă, cea la care a fost exilat Mitea. Plictisitor de menţionat că fiecare teren are nocturnă.
Vestiare tematice
Alături, o clădire modernă, care cuprinde un restaurant cam cît un sfert de etaj din Mall-ul din Vitan, să zicem. Zeci de birouri, principalul fiind al lui Jan Olde Rienkrink, coordonatorul centrului, un tip măcar la fel de important la Ajax ca o vedetă a primei formaţii.
La parter sînt vestiarele, botezate după numele marilor celebrităţi ale Ajaxului: vestiarul Rinus Michels, vestiarul Cruyff, vestiarul Neeskens, vestiarul Rijkaard. Aproape că se reconstituie statuile din bronz de pe pajiştea din faţa clădirii Federaţiei. Arbitrii care oficiază meciurile tinerilor se schimbă şi ei în vestiare botezate tematic: vestiarul Blankenstein, vestianul Corver. La olandezi nu trebuie neapărat să mo