Una dintre marile minciuni ale presei anilor ’50 a ramas in istorie sub numele de cod "Tezaurul". Este vorba de operatiunea de restituire a tezaurului romanesc, pus "la adapost", in Rusia, in timpul primului razboi mondial si luat cu japca de bolsevicii revolutionari. In semn de imensa generozitate si apreciere fata de o tara de unde, cu complicitatea autoritatilor comuniste, fura tot ce se putea fura, de la lemn la petrol, Uniunea Sovietica decidea, in 1956, sa dea inapoi bunuri din tezaurul pe care se facuse stapana, in stilul propriu, inconfundabil.
Insa ceea ce sovieticii au dat inapoi Romaniei era doar o infima parte din tezaurul romanesc. Cu toate acestea, presa "rosie" a vremii a acreditat ideea ca rusii au dat inapoi integral tezaurul romanesc. Iar presa banateana "oficioasa" a vremii nu a facut exceptie, Drapelul Rosu din 23 august 1956 titrand: "Deschiderea Expozitiei tezaurului artistic si istoric restituit de guvernul U.R.S.S. guvernului roman. Miercuri dimineata s-a deschis in salile Galeriei Nationale a Muzeului de Arta din Bucuresti al R.P.R. Expozitia tezaurului artistic si istoric restituit de guvernul U.R.S.S. guvernului roman... Unele din aceste opere, cum ar fi de pilda Tezaurul de la Pietroasa, renumita "Closca cu puii de aur", sunt celebre in toata lumea ca monumente unice ale unei arte putin cunoscute".
Adevarul e ca, de fapt, tezaurul romanesc plecat spre U.R.S.S. pe 27 decembrie 1916 abia incapuse in 17 vagoane, casetele cu "odoare" fiind depozitate in Palatul Armurilor, din Kremlin. Odata cu "revolutia rosie" tezaurul a incaput pe mana comunistilor, Trotki insusi declarand ca "fondurile romanesti depuse la Moscova sunt intangibile pentru oligarhia romana. Guvernul sovietic isi ia raspunderea pastrarii acestor fonduri si a predarii lor in mainile poporului roman".
Dar, dupa preluarea puterii de fortele comuniste, in 1945
