- Cultural - nr. 13 / 21 Ianuarie, 2008 Dorinta omului de a se distinge este tot atat de veche ca si istoria. Cauzele initiale care au impins pe om sa se evidentieze in cadrul colectivitatii au fost diferite _ la inceput fiind dorinta evidentierii unor calitati personale, ulterior din dorinta sublinierii unor diferentieri sociale. In arta populara romaneasca, intentia sublinierii apare in toate genurile creatiei, este de asteptat, deci, ca si in domeniul podoabelor sa apara un comportament specific. Fastuozitatea potentata de bogatia materialelor (coral, margele venetiene, aur, argint) a avut ca rezultat crearea, uneori, a unei mode de scurta durata. Asemenea podoabe au inceput sa se poarte in Maramures si Oas inca din sec.al XVIII-lea, "coraliile" si "zgarzile scumpe", formate din 20-35 de siruri de margele, erau lucrate din nuclee de coral rotunde sau ovoidale, uneori legate cu inele de alama sau cositor. Podoaba scumpa, cum o indica si denumirea _ zgarda de coral avea o valoare intrinseca foarte mare, uneori echivalenta cu pretul unei perechi de boi. Din aceasta cauza ea constituia o marca sociala legata de starea economica deosebita a purtatoarei. In sec. al XIX-lea, zgarda scumpa era nelipsita in costumul de nunta al fetelor de nemesi, dar era purtata si de fetele sau femeile casatorite pana la 35-40 de ani. Coliere asemanatoare, lucrate din nuclee de corali, fasonate in forma globulara cu mai putine siruri decat in Maramures, se intalnesc si in Hunedoara, sub denumirea de siptarii de margean. Sub forma de crengute, coralul a fost folosit la realizarea colierelor in Oltenia sau Dobrogea, insirate pe 1-2 randuri. Dintre margelele cu valoare de marca sociala fac parte si cele de factura venetiana, originale sau imitand pe cele de Murano, lucrate in Boemia si introduse in portul romanesc dupa sec.al XVIII-lea. In Bihor, in functie de montura si dupa sate, denumire