- Cultural - nr. 13 / 21 Ianuarie, 2008 Ieri dupa-amiaza, Lazar Ladariu a "trecut raul" catre Reghin, invitat fiind sa prezinte cititorilor de aici cel mai recent volum al sau, lansat intre Craciunul 2007 si Anul Nou 2008. O carte mai mult decat interesanta este acest al 14-lea opus de poezie, dintr-un "total" de 24 de carti asezand la momentul cuvenit, in ordinea prioritatilor, sau... a iubirilor - prima (sau a doua?) iubire _gazetaria, deci publicistica. Vesnic aflat in cautarea sinelui, permanent cautator al izvorului cu apa buna pentru suflet, la care sa se intoarca, si chiar o face, se intoarce sub forma de rau, cateodata involburat, altadata lin si adanc, precum Muresul, Lazar Ladariu - poetul - ramane acelasi, desi de fiecare data altfel. I-am "ingrijit" mai mult de jumatate din cartile tiparite, surprinzandu-i cu bucurie, dar si cu mirare, evolutia ducand, inevitabil, la cristalizarea si personalizarea unui stil inconfundabil. Pana la urma, oricare om este suma lecturilor sale. Iar Lazar Ladariu, ca si mine, face parte din acea categorie de intelectuali, _ din ce in ce mai... subtiata _ pentru care lectura constituie o placere rara si un privilegiu, mai ales atunci cand cartea este buna. "Sublimata" in laboratorul sau de creatie, suma lecturilor se rasfrange mai cu seama in poezie, si mai cu seama in aceasta recenta carte, unde autorul pare sa fi adunat cele mai frumoase imagini din intreaga sa poetica, incrustandu-le intr-o montura noua, precum minutiosul bijutier care stie sa sporeasca lumina nestematelor. Desigur, fiecare poet are temele sale preferentiale. Copil de taran, purtandu-si obarsia ca pe un blazon princiar, poetul se intoarce cu infinita tandrete si nostalgie catre lumea satului din care a purces catre scoli inalte, inchinandu-se mereu si mereu la chipurile parintilor, prinse in icoanele altui veac. Contemplativa, poezia lui Lazar Ladariu abund