Cat a fost ministru, Monica Macovei a indurat o campanie de defaimare fara precedent. De obicei, a trebuit sa o infrunte de una singura. Nu-mi amintesc ca premierul Tariceanu, care in alte cauze a aratat mari resurse de solidaritate, sa-i fi luat vreodata, fara echivoc, apararea.
Bazata pe falsuri, pe hartii nesemnate, pe "martori" anonimi, un om cu suferinte psihice si un sef de restaurant condamnat pentru luare de mita in 1986, dusa cu incalcarea celor mai elementare norme deontologice, campania anti-Macovei a aratat adevarata dimensiune a raului din justitie, politica si media. Dar si ca lupta anticoruptie nu era una de fatada. Pe cei vizati de reformele Monicai Macovei ii poti banui de multe lucruri, dar nu ca s-ar abandona placerilor sado-masochiste. Era, asadar, normal sa loveasca si ei, dupa pricepere si posibilitati, sa reactioneze extrem de dur impotriva fostului ministru al Justitiei.
Importante resurse financiare si umane au fost mobilizate pentru dislocarea Monicai Macovei de la Justitie sau ruperea tandemului Basescu-Macovei. O astfel de campanie de defaimare nu se face cu bani putini, fara achizitii de constiinte sau activarea tuturor complicitatilor trecute si actuale. I-au inventat Monicai Macovei: un tata tortionar, comandant al trupelor de Securitate de la Casa Poporului (desi omul era jurist la Semanatoarea); o betie la Costinesti, vazuta doar sub protectia anonimatului; un mandat de arestare semnat in alb; o scrisoare, nesemnata de data aceasta, prin care ar fi cerut schimbarea procurorului din dosarul Patriciu; chiar si o "victima" – fostul sef al restaurantului Garii, o namila de om care a iesit in public sub protectia lui Dan Voiculescu pentru a ne spune cum l-ar fi batut la ancheta, "cu salbaticie", Monica Macovei si cum ii vine si acum sa planga la amintirea loviturilor pe care femeia i le-ar fi aplicat in urma cu 20 de
