CHESTIUNEA ZILEI
Din exces de generozitate ideologică, epoca de aur asigura gratuităţi contra naturii: sănătatea, de pildă. Astfel, medicii erau plătiţi mizerabil. Aşa s-a născut conceptul de şpagă, care a lucrat cot la cot cu salariul prost. Plicul pe care-l dai azi medicului îşi află istoria în gratuitatea socialistă de ieri.
CHESTIUNEA ZILEI
Un medic de la Spitalul Bagdasar-Arseni din Bucureşti a fost surprins cu camera ascunsă când cerea bani pentru o operaţie. 1.500 de lei. Comentariile ştirii televizate, ca la Revoluţie. "Jos comunismul şi odată cu el doctorii care cer…". Sau: "Aţi înnebunit? Pe ce lume trăiţi? Păi există spital în ţară să nu dai bani pentru o operaţie?"
Între comentarii, câteva blânde. "În România mori de foame cu salariul de medic", "Nu înţeleg de ce voi vreţi ca medicii să facă muncă patriotică? Dacă vreţi medici pregătiţi trebuie să-i plătiţi măcar la nivelul unui magistrat". Nu e greu de ghicit, autorii acestora sunt nişte medici sinceri, cer bani fiindcă sunt plătiţi prost. Însă când îi iau ca reper pe magistraţi, lucrurile se complică. Fiindcă nu precizează cine trebuie să-i plătească la nivelul magistraţilor: pacienţii sau Guvernul? Şi apoi, e vorba de nivelul lefii sau a şpăgii magistraţilor?
Limpezind termenii, discuţia devine profitabilă. Dacă suntem de acord că şpăgile sunt implacabile ca impozitele, se impune ca salariile să se dea în şpăgi. Vom constata îndată că lungile discuţii sindicate – Guvern despre nivelul salariilor bugetarilor vor fi la fel de inutile ca veşnica dezbatere intelectuală – moare sau nu moare arta. Salariile medicilor sunt mici. Nu de azi, de ieri, ci de zeci de ani. Salariile medicilor au născut dezbateri guvernamentale la fel de vechi: măreşti salariile doctorilor, dar cine-ţi garantează că nu mai iau şi şpagă? Nimeni. S-au perpetuat a
