Traseismul politic continuă bine-mersi, deşi legea, chipurile, îl pedepseşte. Sursa: EVZ

Un politician care vrea să candideze la primăria oraşului în care locuieşte demisionează din partid, deoarece conducerea de la Bucureşti vrea alt candidat - pe cel propus de partidul cu care tocmai a fuzionat. Celebrul „algoritm“ bate tot. Nicio pagubă, au spus foştii colegi ai politicianului. Ei şi-au amintit, dintr-o dată, că acesta a mai trecut pe la PRM, apoi a fost viceprimar PSD, iar după schimbarea puterii a trecut la PNL (din care a plecat împreună cu Platforma lui Stolojan) şi a ieşit din noul PD-L pentru a se îndrepta, probabil, către PNG.

Simplu, nu? La fel de simplă e şi povestea unui vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Dolj, care a ţinut să declare, ieri, că nu şi-a dat niciodată demisia din partidul pe listele căruia a fost ales deşi, cu o lună înainte, era anunţat în funcţia de vicepreş edinte al filialei altui partid, mai la modă. Omul recunoaşte că e simpatizant al noului partid şi explică senin cum e să faci parte dintr-un partid şi să te declari simpatizant al altuia, ba, mai mult, să participi la luarea deciziilor celui din urmă: „Întrebaţi-l pe Pinalti!“.

Pentru că Pinalti (pe numele din buletin Gheorghe Ştefan) e exemplul cel mai cunoscut. Deşi e de notorietate faptul că a trecut cu arme şi cu bagaje în tabăra lui Stolojan, primarul din Piatra-Neamţ a rămas, în scripte, membru PNL. La campania electorală pentru alegerile europarlamentare, s-a întâmplat chiar un lucru hilar: „penelistul“ a făcut campanie pentru un partid rival. De ce toată această şaradă? Fiindcă, mai nou, aleşii locali care-şi părăsesc partidul îşi pierd şi funcţia.

Teoretic, măsura a fost luată pentru a stopa traseismul politic. Practic, traseismul continuă, bine-mersi, ducând la situaţii absurde. E un mod de a ne fura singuri căciula,