“Îmi pare extraordinar de bine că se reiau toate marile filme pe care le-am făcut. Mă pasionează teribil ideea de permanenţă şi nu de actualitate”, mărturiseşte actorul şi regizorul. George Motoi împlineşte astăzi 72 de ani.
“Îmi pare extraordinar de bine că se reiau toate marile filme pe care le-am făcut. Mă pasionează teribil ideea de permanenţă şi nu de actualitate”, mărturiseşte actorul şi regizorul. George Motoi împlineşte astăzi 72 de ani.
“Publicul mă poate vedea la Teatrul Naţional în spectacolul «Noiembrie», un spectacol pe care îl joc împreună cu doamna Olga Tudorache şi în spectacolul «Sâmbătă, Duminică, Luni» de Eduardo di Fillipo în regia domnului Dinu Cernescu, o premieră recentă a Teatrului Naţional. În rest, joc «Puşlamaua», a lui Pierre Chesnot, pe care am pus-o în scenă la ArCub, la Centrul de creaţie Bucureşti. Din distribuţie fac parte Irina Mazanitiş de la Teatrul Odeon, Mihai Ciucă de la Teatrul Evreiesc, Giliola Brăileanu de la Teatrul Naţional, Jeanine Stavarache, Ileana Cernat de la Teatrul Odeon.
Primii paşi către această meserie i-am făcut spunând «Tatăl nostru» la biserică. Eram copil şi mama mă ducea la biserică. Serbările de la şcoală, unde recitam poezii şi rugăciunea pe care o spuneam în fiecare duminică la biserică cred că au incitat în mine dorinţa de a mă manifesta public. Aşa s-a produs în mine această chemare spre scenă, spre artă.
Arta cere sacrificii. Trebuie să ai puterea să renunţi la multe tentaţii şi să fii conştient de locul pe care-l ocupi într-o anume ierarhie valorică. Trebuie să ai permanent grijă să-ţi consolidezi, să-ţi construieşti o cultură, să munceşti foarte mult, să ai această chemare către perfecţionism, să nu te mulţumeşti niciodată cu nivelul atins. Să ai această dorinţă de a te autodepăşi permanent. Cred că acest lucru m-a urmărit toată cariera şi mă u
