Probabil există totuşi adevăr în acea zicere că unii oameni au un metabolism atât de reglat pe arderi intense, încât mănâncă de sparg şi nu lărgesc cureaua, fiindcă stratul de grăsime nu se îngroaşă oricât de tare se ghiftuiesc şi cu dulciuri, şi cu făinoase, şi cu slăninuţă, şi cu frişcă.
Probabil există totuşi adevăr în acea zicere că unii oameni au un metabolism atât de reglat pe arderi intense, încât mănâncă de sparg şi nu lărgesc cureaua, fiindcă stratul de grăsime nu se îngroaşă oricât de tare se ghiftuiesc şi cu dulciuri, şi cu făinoase, şi cu slăninuţă, şi cu frişcă.
În schimb, se întâlnesc foarte des nişte “pedepsiţi de soartă”, care au un asemenea metabolism construit pe depuneri de strat de grăsime, încât doar că vorbesc despre savarine şi despre frigărui şi se trezesc cu ditamai burdihanul ivit doar din cuvintele pofticioase despre mâncare.
Înfometare fatală
Sunt pline paginile mai tuturor publicaţiilor cu reţete de slăbire. Din păcate, cele mai multe nu sunt izvorâte din ştiinţa nutriţiei, pentru că e periculos să te lansezi într-o cursă dură de slăbire, fiindcă se mai şi moare din această veritabilă înfometare pompieristică. Medicii cu ştiinţa nutriţiei “la purtător” folosesc o formulă pe care medicina o acceptă fără să crâcnească: omul trebuie să mănânce din fiecare categorie de alimente, dar porunca să fie: cumpătare, cumpătare, cumpătare. Medicii atacă acele cure de slăbire brutale, atrăgând atenţia că ele pot prejudicia ireversibil funcţionarea şi echilibrul organismului. Ca un dezavantaj în plus este acest efect de Yo-Yo, cum este cunoscută jucăria cu elastic care lasă o minge mică să coboare, ca apoi elasticul s-o aducă la nivelul de unde a plecat. Aşa se întâmplă şi cu cele mai multe diete pentru slăbire. Prin restricţii severe, cel ce le-a adopat slăbeşte pentru o perioadă scurtă, ca apoi să reînceapă mânc