Mai bine de 100.000 de chinezi sunt asteptati sa vina în România pâna în anul 2010, pentru a munci în industria usoara, constructii si agricultura, pentru anul în curs patronatele solicitând deja 50.000 de permise de munca pentru noii sositi. N-au decât sa vina, e loc pentru toata lumea, veti spune probabil. Poate ca asa si e, în acest moment tara noastra înregistrând un deficit de forta de munca de aproximativ 600.000 de muncitori, în special în domeniul constructiilor, unde sunt vacante aproape 150.000 de locuri. Ce s-a întâmplat însa cu forta de munca din România? Unde a disparut ea? Si de ce? Raspunsurile le putem deduce lesne din statisticile oficiale. În prezent, circa trei milioane de români muncesc în strainatate, în timp ce aproape cinci milioane se fac ca muncesc în tara. Explicatia e simpla: atâta timp cât salariile din România sunt, cu mici exceptii, de mizerie, românii care stiu sa faca ceva nu vor ezita sa îsi ia lumea în cap pentru joburi mai bune, remunerate în conformitate cu pregatirea lor. Personal nu vad cu ochi buni aceasta invazie straina, girata cu parsivitate de Ministerul Muncii, care e menita sa rezolve efectul si nu cauza crizei. Un import atât de masiv de muncitori straini nu va rezolva problema ci, dimpotriva, o va acutiza. În cazul în care chinezii se vor multumi cu salariul minim pe economie, acestia vor face concurenta neloiala muncitorilor autohtoni, asa cum multi românasi au provocat "simpatia" europenilor, oferindu-si serviciile pentru salarii mai mici decât ale acestora, provocând haos pe piata muncii. Cum însa noilor veniti li s-a promis salarii cuprinse între 450 si 700 de euro, plus cazare si masa, cu mult peste ce i se ofera de exemplu unui proaspat absolvent în România, meschinaria guvernantilor e mai mult decât evidenta. În loc sa acorde aceste facilitati românilor, pentru a ramâne în tara, conducatorii nostri se