Prin cancelarie, pe holurile şcolii se vorbeşte adesea despre permanentele conflicte dintre dascăli. Fie că e vorba de nemulţumiri legate de activitatea părinţilor, a elevilor, de aprecierea pe care o primesc din partea directorilor, între profesori se adună animozităţi. „În orice organizaţie, menţinerea unei armonii perfecte este greu de realizat.

Când persoanele trebuie să interacţioneze pentru realizarea unui obiectiv şi viziunea este diferită, acţiunile unei părţi determină reacţii adverse celeilalte, părţile fiind incapabile să soluţioneze controversa, criticându-se reciproc”, explică psiholog drd. Mirela Zivari. Aşa apare conflictul, care poate fi generat de opiniile contrare, de diferenţele în modul de percepere sau în sistemul de valori, „lipsa de comunicare sau comunicarea defectuoasă, competiţia pentru poziţii influente, interdependenţa între posturi, agresivitatea şi încăpăţânarea unora”, crede Mirela Zivari.

Conflictele au însă multe aspecte negative, nesoluţionarea lor ducând la afectarea performanţelor şcolii, cât şi a relaţiilor profesor-profesor sau dascăl-elev. „În realitate, fiecare organizaţie are un optim de conflict, care poate corela cu performanţa pozitivă. Dacă nivelul conflictelor este prea scăzut, apare o stare de dezinteres general. Un nivel ridicat poate reflecta neconcordanţa de interese, un management deficitar”. Performanţa şi randamentul profesorilor implicaţi în conflicte sunt afectate, dascălii putând să aibă „o stare de nelinişte şi să îşi canalizeze întreaga energie pentru soluţionarea conflictului”, conchide specialistul nostru.

Profesorii cu probleme psihice nu pot aprecia corect elevii

Greutăţi apar şi atunci când un copil trebuie să lucreze cu un profesor care are probleme psihice. „Acesta poate dezvolta probleme de relaţionare şi comunicare cu elevii, aprecierea asupra muncii lor putând fi deteriorată