După o prezenţă consistentă în mass-media lusitană a peliculelor lui Cristi Puiu („Moartea domnului Lăzărescu”) şi Corneliu Porumboiu („A fost sau n-a fost?”), difuzate în reţeaua cinematografică portugheză la sfârşitul anului trecut, noul val al cinema-ului românesc îşi continuă periplul lusitan cu debutul, începând din 17 ianuarie 2008, al peliculei „4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile”. În suplimentul cultural intitulat „Ipsilon” al cotidianului „Publico” a fost publicat un amplu interviu cu regizorul Cristian Mungiu. În opinia jurnalistei portugheze care a realizat interviul, recenta creaţie a lui Mungiu reprezintă „o modalitate prin care cineastul pune în cauză felul în care a crescut o generaţie întreagă – a sa – fără nicio educaţie religioasă, etică sau morală”.
O ţară fără vinovaţi
Interesant, susţine ea, este punctul de vedere al cineastului, care găseşte uimitor faptul că, după căderea comunismului, „nimeni nu se simte vinovat de ceea ce s-a petrecut în acea perioadă”, lucru valabil, de altfel, pentru întreaga Europă de Est. Referitor la pelicula „4,3,2”, regizorul constată că, „deşi filmul a fost foarte popular în România, nimeni nu l-a văzut ca pe o critică socială la adresa unor persoane care trăiesc şi în prezent. Multe lucruri s-au schimbat, dar multe din mentalităţi s-au păstrat (...) Încă suntem, mult mai mult decât ne imaginăm, rezultatul educaţiei primite în acea epocă”. Cineastul afirmă, de altfel, că „această lipsă totală a simţului etic, religios şi moral este cel mai rău lucru pe care ni l-a făcut acea perioadă”.
În cotidianul „Diario de Noticias” din data de 17 ianuarie 2008, este publicat un interviu cu actriţa Anamaria Marinca. Actriţa vorbeşte despre experienţa filmărilor, despre situaţia cinematografiei actuale din ţara noastră, despre finanţarea insuficientă a proiectelor, despre noua generaţie de actori, regizori şi sc
