Daniel Sandru Trebuie ca-i nasol sa fii ditai ministrul Educatiei si sa fii facut arsice, in vazul mai multor ochi, de un infractor pentru care seful tau politic s-a pus gaj. Dar poti alege intre doua posibile atitudini, in virtutea existentei liberului arbitru - sa-ti pui demnitatea la lucru si sa-l pui pe ticalos la locul sau, mai ales in conditiile in care si contextul juridic o cere sau sa te asezi, atitudinal, in pozitia "ghiocelul", crezand ca impotenta nu te costa. Este vorba, e-adevarat, de o disjunctie exclusiva, pentru ca asa se intampla, de regula, atunci cand te afli intr-o postura din care trebuie sa iei decizii importante. Iar situatia descrisa mai sus nu e nicidecum ipotetica, ci s-a intamplat de facto, cu Cristian Adomnitei in rolul sau guvernamental, cu Niculae Niculescu in rolul infractorului care-l defineste existential si cu Relu Fenechiu pe post de sultan politic absent si, totusi, mereu prezent.

Opinia publica a putut afla, la finalul anului trecut, cum a fost facut Cristi Adomnitei sa plece din incinta Universitatii "Petre Andrei" din Iasi de catre cel care siluieste, de ani de zile, aceasta institutie. Si caruia Relu Fenechiu ii cautioneaza escrocheriile financiare si abuzurile institutionale, dupa cum ne-a ajutat sa vedem in clar cu ocazia unei interpelari adresate predecesorului lui Adomnitei. Dat practic afara, calcat in picioare de un ipochimen care, dincolo de aroganta-i cvasi-paranoica, nu emana altceva decat prostie (e de-ajuns sa vezi cate procese a pierdut), Adomnitei n-a putut decat sa spuna ca-l "asteapta pe Relu". Si e-adevarat, de-atunci il tot asteapta, jucandu-se, intre timp, de-a ministrul. Si lasand dracului la o parte transparenta pe care o promitea la intalnirea cu reprezentantii legali ai Universitatii pe 15 august a anului trecut, facandu-se ca uita a fi semnat un ordin pe care nu-l mai respecta, in sept