Cazul recent al doctorului ortoped Mihai Paraschiv, acuzat de sotia unuia dintre pacientii sai ca a cerut 15 milioane de lei vechi pentru o interventie chirurgicala, a readus in prima linie un subiect, oricum extrem de mediatizat in ultima vreme - spaga. Se spune tot mai des ca in Romania, spaga a devenit un mod de viata. Ingrijorator este ca ni s-a intiparit atit de adinc in subconstient incit nici nu mai e perceputa ca o ilegalitate, un caz penal, ci ca unic mod de a rezolva o problema. La vama, la prefectura, la primarie, in orice institutie care elibereaza certificate, adeverinte, care da aprobari, usile se inchid si se deschid mai repede cu o "atentie". Functionarii, inspectorii, politistii, profesorii, medicii, prestatorii de servicii, deopotriva, devin subit amabili la vederea unei ciocolate, cafele, sticle de whisky sau, daca problema e mai importanta, a celebrului plic.
Mie una mi se pare injositor. Poate din acest motiv unele din cele mai penibile momente din viata mea au fost acelea in care, de voie, de nevoie, am dat spaga. Pentru ca da, am dat spaga. Ce-i drept nu de foarte multe ori, si nu valori foarte mari. Dar de dat, am dat. Bine, nici nu sint o persoana prinsa in viltoarea afacerilor. Sint un om obisnuit, salariat, cu necesitati normale. Nu am nevoie de favoruri la licitatii, nu am treaba cu organele de control, nu sint soferita, nu am plecat niciodata in strainatate, nu mi-am construit casa in regie proprie. Am dat insa bani la medici, iar la acest capitol se detaseaza clar Maternitatea. In rest, micile atentii de care fiecare dintre noi ne lovim, si de pe urma carora asteptam bunavointa celui din spatele ghiseului, evitam statul la o coada interminabila, sau ciocanitul la 5 - 6 birouri de unde trebuie sa primim 5 - 6 semnaturi.
Daca in asemenea cazuri putem da dovada de indulgenta, la fel ca si in cazul bacsisului lasat la o
