Cine nu cunoaşte vorba potrivit căreia lăstarul furat are şanse mai mari să se prindă decât unul cerut? Să fie oare adevărat?
Formarea rădăcinilor lăstarilor depinde de cu totul alţi factori. O mare parte din plantele de apartament se înmulţesc prin butaşi. Aceş tia sunt reprezentaţi de frunze, lăstari, porţiuni de tulpină etc. Dacă butaşii nu s-au înrădăcinat este din cauza unuia din următoarele motive: butaşul nu este bine realizat; planta se înmulţea prin alt tip de butaş sau prin altă modalitate ori perioada în care ai realizat butaşul nu era cea favorabilă formării rădăcinilor la această specie.
Modalităţi de realizare
Pentru că există mai multe tipuri de butaşi, fiecare are o modalitate specifică de realizare. Dacă vrei să faci un butaş de vârf, trebuie să tai un lăstar terminal de 5-10 cm, dar care să cuprindă minimum două-trei noduri. Tăierea lui se face oblic imediat sub un nod. Dacă la acel nod este prezentă frunza, aceasta se elimină. În cazul plantelor cu frunze mari, li se reduce suprafaţa de transpiraţie fie prin îndepărtarea a unei treimi din frunză, fie prin rularea frunzelor şi legarea lor (ficus, colocasia, croton).
Butaşii plantelor cu latex (ficus, poinsettia) se ţin în apă caldă timp de jumătate de oră, pentru a evita astuparea vaselor conducătoare prin coagularea latexului. La plantele fără tulpină (begonii decorative prin frunze) sau care formează rozete (gloxinia, violete africane), singura modalitate de obţinere a butaşilor este folosirea unei frunze sau a fragmentelor de frunze. La frunzele care au peţiol, butaşii sunt reprezentaţi de frunze împreună cu 1,5-2 cm de peţiol. Acestea se înfig cu peţiolul puţin oblic în pământ.
La begonii se pot face mai mulţi butaşi dintr-o frunză, fiind folosite bucăţi din frunze, plantele noi formându-se la nivelul nervurilor. La plantele cu tul
