De parcă nu era de ajuns deprecierea accentuată a cursului monedei naţionale, iată că „stăpânii“ gazelor se dau de ceasul morţii, cerând imperativ majorarea preţurilor. Măcar cu 10 procente, dacă nu se poate cu saltul la 70 de procente. O tactică abilă. Aceleaşi tertipuri. Menţinerea tarifelor actuale ar aduce distribuitorilor pierderi de 1,5 milioane de lei pe zi. Este drept că pierderea nu prea este justificată. Dar ce mai contează acest lucru, când distribuitorii şi-au pus în cap să ne umfle facturile? „Revendicarea Distrigaz Sud este să-şi poată acoperi costurile de achiziţie a gazului, care să se reflecte în tarife. Este o pierdere că preţurile nu au crescut la 1 ianuarie, iar noi ne plătim facturile, spre deosebire de alţi clienţi. Sperăm să crească în primul trimestru. Cu cât aşteptăm mai mult să se realizeze creşterea, cu atât ea va fi mai mare“, a declarat ieri preşedintele Consiliului de Administraţie al Distrigaz Sud, Jean Francois Carierre. Mai mult, cei de la Distrigaz Sud ameninţă şi cu o acţiune în contencios. Asta ca arsenalul de atac să fie complet.

Au dreptate distribuitorii să preseze pe majorarea tarifelor? Dacă ne raportăm la devalorizarea monedei naţionale şi a preţului gazelor din import, putem spune că da. Aceasta doar la prima vedere, deoarece gazele din import au o pondere de aproximativ 40 la sută din totalul consumului, restul provine din resursele interne, gaze ale căror preţuri se află sub cele achiziţionate din exterior. Deci, s-ar putea vorbi despre o compensare. Dar acest lucru pare să nu conteze. De altfel, cei doi mari distribuitori de gaze de pe piaţa locală, Distrigaz Sud, controlat de grupul Gaz de France, şi E.ON Gaz România, au apreciat la finele anului trecut că preţul gazelor pentru populaţie ar trebui să crească în 2008, ca urmare a majorării tarifelor gazelor din import şi a „angajamentelor României de a se alinia la p