Bucureştiul a amânat cu doi ani liberalizarea preţurilor la gaze. Anul acesta, majorările de preţuri sunt greu de decis, din cauza unei inflaţii în creştere şi a faptului că suntem într-un an electoral. În ultima perioadă se tot anunţă majorări ale preţului gazelor, însă, de fiecare dată, decizia se amână pe luna viitoare. În cadrul tratatului de aderare la UE se prevede că preţurile gazelor din producţia internă trebuie aliniate cu cele internaţionale,
Bucureştiul a amânat cu doi ani liberalizarea preţurilor la gaze. Anul acesta, majorările de preţuri sunt greu de decis, din cauza unei inflaţii în creştere şi a faptului că suntem într-un an electoral.
În ultima perioadă se tot anunţă majorări ale preţului gazelor, însă, de fiecare dată, decizia se amână pe luna viitoare. În cadrul tratatului de aderare la UE se prevede că preţurile gazelor din producţia internă trebuie aliniate cu cele internaţionale, fără a fi prevăzut un termen clar.
Deşi cel puţin 60% din gazele consumate în România provin din resursele interne - şi asta în lunile de iarnă - decizia alinierii preţurilor are, totuşi, o logică. O piaţă liberă înseamnă că firmele producătoare îşi pot alege clienţii, iar dacă preţurile la export sunt mai mari, atunci producţia se va îndrepta către piaţa externă, în detrimentul celei interne.
În prezent, potrivit ultimei decizii a ANRE (Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei), preţurile la gazele de import se ridică la circa 315 USD pe mia de metri cubi, în timp ce producătorii interni au preţurile limitate la 185 de dolari (470 lei). O aliniere a preţurilor interne la cele internaţionale ar determina o majorare cu circa 23% a tarifelor pentru consumatorii casnici, în condiţiile în care costurile cu gazele au o pondere de 56% în preţul final. @
