Ne-am obişnuit greu cu existenţa simultană a două salarii minime, cu plimbarea între Codul muncii şi Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional, sau cu aplicarea coeficienţilor de ierarhizare. Şi când tocmai ne gândeam că, în sfârşit, am început să înţelegem ceva, o altă combinaţie de salarii minime este disponibilă pe piaţă începând cu 1 ianuarie 2008. Zvonurile au tot circulat, consultările s-au tot derulat, părerile s-au exprimat. În final, Guver

Ne-am obişnuit greu cu existenţa simultană a două salarii minime, cu plimbarea între Codul muncii şi Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional, sau cu aplicarea coeficienţilor de ierarhizare. Şi când tocmai ne gândeam că, în sfârşit, am început să înţelegem ceva, o altă combinaţie de salarii minime este disponibilă pe piaţă începând cu 1 ianuarie 2008.

Zvonurile au tot circulat, consultările s-au tot derulat, părerile s-au exprimat. În final, Guvernul a decis că tot ceea ce poate oferi, deocamdată, în calitate de cel mai mare angajator al ţării şi de furnizor de protecţie socială, este un salariu de bază brut lunar de 500 de lei, pentru un program mediu de 170 de ore pe lună.

E totuşi ceva. O creştere cu 110 lei faţă de vechiul salariu garantat în plată de 390 de lei, în condiţiile unei situaţii economice capricioase. O creştere mai puţin spectaculoasă, de numai 60 de lei, faţă de salariul minim negociat la nivel naţional, de 440 de lei. Logic, prima întrebare care a apărut a fost cea legată de ce se va întâmpla în 2008 cu salariul minim negociat la nivel naţional?

Conform legii, negocierea salariului minim între patronate şi sindicate trebuie să pornească de la nivelul minim de 500 de lei. Şi aşa va fi, atunci când va fi. Altfel spus, atâta vreme cât negocierea nu a fost efectiv realizată şi pecetl