Leul este supus unui bombardament psihologic. Prea multe vorbe, rostite dupa ureche, se abat asupra lui. Si-i fac rau.
O zicere de luni seara cere un raspuns detaliat. Cea referitoare la faptul ca, din cauza depunctarii leului pe piata valutara si a cresterii preturilor pe piata de consum, pana la toamna populatia va pierde trei sferturi din valoarea economiilor. Ar fi posibil sa se intample asa ceva? Logica ne invata ca numai ce-i real e si posibil. Sa vedem, asadar, ce realitate ne-ar putea duce catre o astfel de posibilitate: restrangerea economiilor populatiei pana la o patrime din valoarea actuala. Calculele arata ca asa ceva este imposibil. Sa plecam de la valoarea nominala actuala a economiilor populatiei in moneda nationala. Ca totalul lor sa se subtieze atat de mult, incat sa ajunga pana la un sfert din suma actuala, ar trebui sa se produca una din doua rele: ori inflatia sa intre intr-o spirala de 300 la suta pe an, ori un euro sa ajunga sa fie schimbat la un curs de 14 lei. Cum insa nici in cele mai negre scenarii nu sunt schitate astfel de cifre, este limpede ca previziunea referitoare la economiile populatiei e curat fantasmagorica.
Debutul anului 2008 este marcat si de alte semnale - e drept ca mai putin catastrofice, dar totusi ingrijoratoare, unele date din tara, altele din strainatate - cu privire la posibilitatea sau chiar inevitabilitatea unui scenariu pesimist. Ingrijorarile, pornite initial de la cresterea, si in acest an, a deficitului de cont curent si de la deprecierea leului, si-au extins repede aria catre inflatie si crestere economica. Pare sa nu aiba nicio importanta ca PIB-ul a crescut cu 6 la suta si a depasit 100 de miliarde de euro; sau ca, din octombrie 2007, a fost reluat procesul de dezinflatie. Inchipuirile sunt mai importante decat realitatea. Cresterea preturilor e invocata, aproape fara exceptie, in suita de come
