După Sărbătorile de iarnă, întotdeauna se aşterne o linişte ciudată. Totul reintră în făgaşul normal. Treburile pe lângă casă se cer făcute făr&

După Sărbătorile de iarnă, întotdeauna se aşterne o linişte ciudată. Totul reintră în făgaşul normal. Treburile pe lângă casă se cer făcute fără amânare. Aşa că bunica tot timpul are ceva de făcut. Ieşind în curte, zări la poartă pe Mihai, miliţianul care se pregătea s-o strige. Bunica îi făcu semn să intre şi-l întrebă ce vrea. Mihai se codi şi, ruşinat de îndrăzneală, îi spuse că ar vrea ca să-l înveţe şi pe el cum se fac chiftele din cartofi. Da ce-ţi veni, măi omule? Maria nu ştie? întrebă bunica. Poate că ştie, numai că e de serviciu şi copiii mei vor să le fac ceva dulce. Eu ştiu să fac mâncare, da ceva dulce nu prea... Şi m-am gândit că din ce avem numai chiftele din cartofi pot să le fac, mai zise el stânjenit. Şi la ce ai să le faci?, îl mai întrebă bunica. Păi, la lampă. Abia pe 15 luna asta primim butelia. Aragaz ne-am cumpărat, dar butelie încă n-avem, mai zise el. Bine! îi zise bunica, să aduci cartofii şi să vii să-ţi arăt cum se face. Degrabă, că acuşi se întunecă! îl zori ea.

Bucurie

Mihai mai că ar fi zburat de fericire. Intră în casă şi le spuse copiilor că vor mânca chiftelele mult dorite. De bucurie, toţi şapte începură să strige şi să sară în sus. Anton, Miron şi Eduard se înghesuiră să aşeze cartofii într-un lighenaş, apoi .şi puseră cizmuliţele cele noi, ca să meargă cu el la Bunica, vecina care-i ajuta de fiecare dată. Se înşirară în spatele lui Mihai, pe poteca de zăpadă, după ce l-au lăsat pe Ion să aibe grijă de cei mici. Mihai, cu lighenaşul în braţe, intră pe poartă ca un gânsac cu bobocii după el. Bunica i-a primit pe toţi în bucătărie şi le-a poruncit să se urce pe patul primitor. Anton a cerut voie să se reazeme de perna al