Companiile româneşti au ocazia să înveţe cât de mari pot fi durerile de cap provocate de o criză de relaţii publice. Am aflat că politicienii germani ştiu în 2008 să fie la fel de şovini şi de ignoranţi cum erau ai noştri prin 1991. Este însă mult mai uimitoare lipsa de pregătire a finlandezilor de la Nokia pentru criza de comunicare pe care au stârnit-o prin decizia de închidere a unei fabrici din Germania şi, concomitent, de deschidere a alteia în România. Deoar

Companiile româneşti au ocazia să înveţe cât de mari pot fi durerile de cap provocate de o criză de relaţii publice.

Am aflat că politicienii germani ştiu în 2008 să fie la fel de şovini şi de ignoranţi cum erau ai noştri prin 1991. Este însă mult mai uimitoare lipsa de pregătire a finlandezilor de la Nokia pentru criza de comunicare pe care au stârnit-o prin decizia de închidere a unei fabrici din Germania şi, concomitent, de deschidere a alteia în România. Deoarece crizele de PR au fost până acum un fenomen relativ rar în România corporatistă, incidentul cu care se confruntă finlandezii în Westfalia - şi mai ales semnificaţiile sale - merită examinate cu atenţie.

Importanţa bunei comunicări cu publicul este aproape universal recunoscută în mediul de afaceri occidental. Cursurile de MBA sunt pline de studii de caz despre astfel de crize şi felul în care acestea au fost gestionate de diverse companii. Se ştie că efectul unei crize de imagine poate fi devastator pentru profitul unei firme, chiar dacă produsele continuă să fie bune.

Cu toate acestea, pe cât de bine este cunoscută importanţa comunicării cu publicul, pe atât de puţin este înţeles procesul care o facilitează. În ciuda caracterului lor perturbator, nu toate crizele sunt, însă, chiar atât de neaşteptate pe cât le-ar conveni să creadă managerilo