Toate poveştile populare care-l au în centru pe Sfântul Grigorie Teologul (pomenit de Biserica Ortodoxă la data de 25 ianuarie) îl prezintă ca pe un sfânt deosebit de învăţat, care poate să-i însănătoşească pe bolnavii cu frică de Dumnzeu, dar care îi şi poate ologi pe viaţă pe cei care se semeţesc.

Toate poveştile populare care-l au în centru pe Sfântul Grigorie Teologul (pomenit de Biserica Ortodoxă la data de 25 ianuarie) îl prezintă ca pe un sfânt deosebit de învăţat, care poate să-i însănătoşească pe bolnavii cu frică de Dumnzeu, dar care îi şi poate ologi pe viaţă pe cei care se semeţesc. Se pare că el călătoreşte pe toată faţa pământului, trecând din sat în sat şi cercetând purtarea oamenilor.

Poveşti de altădată

într-unul din drumurile sale, pe când Sfântul Grigorie Teologul era un om cuvios în carne şi oase, i s-a făcut cumplit de sete. A găsit o fântână în cale, şi-a înfipt toiagul în pământ şi s-a aplecat să bea apă. Nu ştia însă că în apropiere se afla Arhanghelul Mihail care i-a şi luat sufletul. Sfântul Grigorie şi-a continuat călătoria alături de Arhanghelul Mihail. Nimeni nu putea însă să-i vadă, căci amândoi erau fără trup, doar spirit. Într-una din zile, ei au ajuns tocmai la fântâna cu pricina şi Sfântul Grigorie a observat toiagul care-l purtase până nu demult în drumurile lui. Însă nu mică i-a fost mirarea când a văzut alături şi un corp neînsufleţit, atins de vreme. Se pare că, atunci, Arhanghelul Mihail i-ar fi zis: Vezi, Grigorie, aici a zăcut sufletul tău. Sufletul e nemuritor şi se întrupează iarăşi. Această poveste populară, alături de multe altele culese de Th. Speranţia în ăRăspunsuri la chestionarul de sărbători păgâneştiÒ, îl descriu pe Grigorie Teologul ca fiind olog (de unde şi toiagul care l-a purtat peste tot). Din această cauză, picioarele oamenilor au mai mult de suferit at