Reactiile puternice provocate in mass-media occidentale dupa anuntul privind inchiderea fabricii Nokia de la Bochum, in Germania si mutarea unei parti din productia acesteia la Cluj se transforma, in plina criza financiara mondiala, intr-un atu pentru Romania.

Fara pretentia ca am putea surprinde un fenomen economic mondial, am putea spune ca intre cazul Nokia si scaderea burselor din toata lumea este o legatura puternica. Sunt parte a aceluiasi fenomen: masiva delocalizare industriala.

Un analist economic roman, Matei Paun, care a lucrat pe Wall Street si detine acum o firma de consultanta implicata in tranzactii de zeci de milioane de euro, spune in revista Vivid ca este posibil ca echivalentul pentru economia mondiala al caderii comunismului pentru politica sa fie ceea ce traversam acum. Si la data scrierii articolului, in decembrie 2007, nici nu se petrecuse prabusirea de pe burse din aceasta saptamana.

Furtuna de pe pietele financiare ascunde miscari adanci, de profunzime, ale economiei mondiale. Pietele emergente au ajuns la doua treimi din PIB-ul mondial, iar China la aceeasi pondere ca Statele Unite.

In mijlocul valtorii, Romania cu un ochi rade, cu altul plange la inceputul acestui an.

Cu un ochi rade pentru ca suntem, in sfarsit, pe scena lumii ca un competitor mondial pentru investitori. Daca nu ar fi fost compasiunea pentru germanii ramasi fara locuri de munca, subiectul nu ar fi trezit intr-atat reactia presei si nu ar fi ajuns atat de cunoscut.

Cu un ochi plange pentru ca bursele au scazut si la noi, in siajul celor internationale, iar investitorii financiari isi arata coltii la leu.

Pornind de la cazul Nokia, Ziarul Financiar scrie in aceasta saptamana o serie de articole despre crearea de locuri de munca. Pentru ca demonstratiile din Germania arata cat trebuie sa pierzi ca sa castigi.

Cu 3 milioane de lo