Nu e nevoie sa fi fost in Bucuresti in ultimele saptamani ca sa intelegi de unde vine frustrarea cetatenilor care-si platesc taxele in Romania. Dar ajuta daca ai escaladat macar o data muntii de nameti de pe trotuar, daca te-ai chinuit sa gasesti o mica potecuta facuta din cateva urme prin zapada, profunde pana la genunchi, lasate de alti temerari care si-au luat inima-n dinti si au traversat pe-acolo, pravalindu-se dezechilibrati, ca si tine, in bataia masinilor care claxoneaza si-i improascã cu sloaie de zapada indulcitã cu noroi.

Ajuta si mai mult cand te prinzi ca autoritatile sunt de fapt de doua ori de vina: o data pentru ca nu fac nimic sa adune zapada si a doua oara prin ricoseu, pentru ca nici patronii de pravalii nu sunt mai grijulii cu trecatorii si nu se sinchisesc nici ei, cum te-ai astepta, sa curete in fata magazinelor lor.

De ce? Pentru ca in absenta unei legi care sa-i tina responsabili de bunastarea fizica a clientilor potentiali (asa cum este cazul in strainatate unde daca-mi rup piciorul din cauza neglijentei unui patron care nu si-a curatat trotuarul din fata vitrinei, pot sa-l dau in judecata, sa-i cer daune si sa castig), oamenii de afaceri prefera sa lase totul in grija edililor primariei, carora putin le pasa.

Deci tot la autoritatile publice ajungem, autoritati care nu-si fac treaba nici ca legiuitori nici ca administratori ai domeniului public. De ce oare nu-si fac treaba, veti intreba, cand doar pentru asta sunt platiti din banii nostrii, si platiti bine pe deasupra!?

Pai cand sa aiba timp sa faca ceva cand sunt ocupati zi-lumina sa se certe, sa se ras-certe, si iar sa se certe intre ei, ca tatele la piata?! Halal administratie—De ce-i platim? Ca sa se certe?!

Ma intreb ce demon al masochismului ne imbie in continuare sa ne suportam guvernantii si sa-i votam cand dau dovada de atat