Povestea ucenicului vrajitor este binecunoscuta. Sub diferite forme, ea apare in diferite civilizatii, in diferite perioade de timp. Daca rabinul praghez care a creat Golemul, un monstru care se va dovedi imposibil de strunit, atesta, potrivit unora dintre interpretarile mitului, insusi actul creatiei divine a omului, alte variante ale aceleiasi povesti imbraca forme mult mai optimiste. Sa ne gindim, de exemplu, la om ca instrument inconstient al istoriei si al spiritului de libertate, asa cum acesta se reflecta in filozofie, si in primul rind la Hegel.
Nu va speriati. Nu am de gind sa ma aventurez intr-o prelegere asupra miturilor, si cu atit mai putin intr-una despre filozofia istoriei. Remarcile mele au fost mai degraba menite a va atrage atentia asupra unui recent articol al binecunoscutului analist rus Aleksandr Velkhovski referitor la trecutul, dar mai ales la viitorul etnonationalismului in Rusia lui Putin. O relatare despre acest articol a fost publicata on-line, in limba engleza, de Paul Goble in Windows on Eurasia, la 3 ianuarie.
Teza principala a articolului lui Velkhovski il plaseaza pe presedintele rus Vladimir Putin in pozitia unui ucenic vrajitor care nu mai poate struni instrumentele pe care le-a incurajat si folosit in scopul obtinerii ascendentei sale politice. Printre aceste instrumente, afirma Velkhovski, etnonationalismul a ocupat un loc proeminent. Formatiunile politice identificate de catre autor ca facind parte din aceasta coloratura politica, pina la venirea la putere a lui Putin, desi vociferau puternic, influentau putin viata politica ruseasca. El enumera printre acestea Patriotii Rosii, renascutele Sute Negre, neoeurasienii, neonazistii, skinheads din formatiunea Puterea Alba, precum si separatistii rusi. Legitimind etnonationalismul in cadrul unui populism de natura generala, afirma Velkhovski, Putin a oferit ac
