Spe salvi, Mantuire prin speranta, cea mai recenta enciclica a Suveranului Pontif. Credinta si ratiunea, cele doua aripi ale progresului spiritual.
In momentul in care a fost ales episcop al Romei, s-a crezut despre Benedict al XVI-lea, actualul succesor al Papei Ioan Paul al II-lea, ca va fi un "Papa de tranzitie". Varsta inaintata (78 de ani la momentul alegerii), destinul unui pontificat in umbra personalitatii lui Ioan Paul al II-lea, precum si imperativul Conciliului Vatican II sunt elemente care au justificat intr-un anume fel eticheta de "Papa de tranzitie".
Cu toate acestea, continutul celei de-a doua scrisori encliclice a pontificatului sau publicata in ziua Sf. Andrei, vine sa arate ca asezarea lui Benedict al XVI-lea sub semnul caracterului tranzitoriu este injusta si, in orice caz, neconforma cu realitatea. Iata si de ce: ideea unui pontificat de tranzitie sugereaza insusirea mesajului formulat de Conciliul Vatican II care a definit in foarte mare masura activitatea celor trei pontifi care i-au urmat: Paul al VI-lea, Ioan Paul I si Ioan Paul al II-lea. Cu toate ca Benedict al XVI-lea este ultimul suveran al Vaticanului care a participat direct si activ la conciliu (chiar daca nu din pozitia de ierarh, ci din aceea de teolog), enciclica, asa cum a fost remarcat de multi comentatori, reprezinta un document care nu face nici o referinta la documentele conciliului. Ba mai mult, este privita ca un anti-Gaudium et Spes (Constitutia Pastorala a Bisericii in lumea moderna, promulgata in 1965 cu o foarte larga majoritate si privita ca documentul cel mai important al Conciliului Vatican II care a reunit peste 2.000 de episcopi ai Bisericii Catolice). In al doilea rand, Benedict al XVI-lea este pontiful unei lumi ale carei viziune si asteptari sunt sensibil diferite de cele ale predecesorului sau. Ioan Paul al II-lea a reprezentat simbolul
