Exista un schizoidism romanesc sau orice sistem politico-social e menit sa sufere de o astfel de boala? Mai mult decit atit: e omul o fiinta schizoida, schiloada, disputata intre moduri contrare de a fi? Intrebari fara sens cita vreme ele nu sint premeditate de constatari, observatii, descrieri. Schizoidismul lumii de azi e o certitudine. Lumea exterioara si lumea interioara sint in conflict. Normele lumii exterioare au incetat insa sa mai aiba caracter de norma. Ele au devenit provocari transfigurative. Dincolo de legile menite sa asigure coexistenta sociala, dincolo de cadrele in care productia de bunuri si profiturile financiare se pot desfasura la infinit, lumea de azi pare construita pe ideea depasirii tuturor cadrelor date.
Tehnologiile existente, atitudinea individului fata de munca, mincare si distractie nu mai sint bune. Pot fi si mai bune. Sau pot fi in continuare bune, dar altfel. Ideea de altfel e esentiala pentru lumea noastra. Pentru ca ea a fost brusc absorbita in interiorul perimetrului social si nu mai functioneaza astazi doar la periferia lui.
In societatea traditionala, oamenii altfel sint proscrisii, nebunii, cersetorii, bolnavii incurabili, stigmatizatii. Ei sint „restul“ societatii, „rebuturile“. Toti ceilalti oameni sint reuniti intr-un singur corp social, iar corpurile lor individuale sint parti din acest corp. Ar fi prea mult sa spunem ca toti acestia sint „la fel“. Insa, cu certitudine, in clasele de care ei apartin, sint de un singur fel. Ii reuneste aceeasi morala, aceeasi viziune despre Dumnezeu, acelasi mod de a se imbraca. Se disting unii de altii prin nuante, nu prin diferente nete. Sint originali prin conformare subiectiva la normele date, nu prin negarea acestora.
Lumea de azi, asa-numita noastra lume postmoderna, vine cu alte valori de existenta, cu alta ierarhizare a vechilor valori, cu altfel de st
