16 iulie 2006
Eram pe peronul unei statii de metrou, dimineata, dupa un drum la gara, cind mi-a venit ideea unei carti care sa se numeasca, eventual, Viciile lumii postmoderne (stiu ca exista o carte de poezie a sud-americanului Nicanor Parra care se cheama Viciile lumii moderne, dar cartea mea nu va fi o suita de esantioane, ci o fenomenologie de valori). De fapt, ideea mi-a venit in timp ce priveam un panou publicitar care-mi spunea ca la magazinele Media Galaxy se pot cumpara aparate de filmat de o mare diversitate (peste 30 de modele). M-a frapat cuvintul „diversitate“ si am inceput sa ma gindesc la el. E unul dintre cuvintele-cheie ale lumii de azi. Iar lumea de azi e o lume de produse. O lume serializata. Si asa mai departe. Cartea la care ma gindesc ar fi un fel de repertoar de concepte vicioase ale lumii postmoderne sau, mai bine spus, de concepte viciate de insusi modul de functionare al acestei lumi.
Pornind mai departe, de la diversitate incolo, as vrea sa vorbesc despre: prezenta, diferenta, unicitate, spectacol in afara artelor spectacolului, repetitie, virtualitate, alteritate, multiplicitate, metaconcept, imagine, cosmopolitism, mondenitate etc. Simpla insiruire a acestor termeni imi arata insa ca aici exista un pericol: conceptualizarea omoara, usuca, ingheata tot ce atinge. Iar eu vreau o carte vie, in care sa se vada ca de fapt conceptele declanseaza crize, absorb in continutul lor crize ale umanului. Sa mai adaug si ca ma gindesc la o carte fara bibliografie, iesita din propria mea schizofrenie. Postmodernitatea e schizofrenica, in sensul ca ea nu poate parasi modernitatea si sufera de nostalgia trecutului, localului, particularului viu, dar se vede impinsa inainte de bovarismul unor valori fara debite (sensul contabil al termenului). Postmodernitatea nu consta in regasirea constiintei noastre tribale in forma unei constiinte pla
