De obicei, nu ne plac localurile globaliza(n)te, pe care le gasesti pretutindeni si aiurea, care arata la fel fie ca e vorba de Bucuresti ori de New Delhi, unde ti se ofera aceleasi produse si unde stafful iti suride in mod identic, fals-prietenos. Prin urmare, nu mincam la McDonald’s. Sau KFC. Prin urmare, ne aratam usor sceptici fata de deschiderea Hard Rock Café in Bucuresti, pe Kiseleff 32, unde cindva se afla Restaurantul Miorita.
De acord, localurile Hard Rock Café prin care ne-am mai preumblat, pe alte meleaguri, au fost, de fiecare data, primitoare. In München, vizavi de mai celebra Hofbräuhaus, cu muzica asurzitoare si rar gasind vreun loc liber. In Barcelona, tocmai nimerita pentru o bere dupa obositoarea si placuta preumblare pe Las Ramblas. Ori in Berlin, unde te duci mai degraba ca sa bei bere in berarii pline de studenti si de life artists si unde, cu toate acestea, situata pe Kurfürstendamm, Hard Rock Café isi are clientela sa, berlineza si internationala totodata. Cu toate acestea, din pur scepticism autohton, nu aveam foarte multe asteptari de la Hard Rock Café Bucharest.
Prost inspirati, am decis sa mergem pe jos. De la intersectia Ion Mincu cu Kiseleff pina aproape de Piata Presei Libere, dupa Muzeul Satului, ar fi trebuit sa fie o plimbare romantica si placuta, admirind tot soiul de case vechi, azi sedii de ambasade si consulate. Si da, Kiselefful seara arata altfel, nu aproape occidental, nu banal, ci incintator, cu personalitate. Iar gindul ca Rahova si bulevardele astea centrale sint, pina la urma, parte din acelasi oras ne conducea discutiile interesante pentru noi si probabil pentru nimeni altcineva. Pina la Arcul de Triumf, a meritat; dupa aceea, am fi vrut ca Hard Rock Café sa fie totusi ceva mai aproape – dar motivul pentru care nu am luat autobuzul ne scapa totusi.
Vizavi de pavilionul H din parcul
