Un program mai fistichiu nici ca se putea la Ateneul Roman, a carui directie si echipa de vajnici programatori incearca – si reusesc, s-o spunem pe cea dreapta – sa dea contur unor cit mai variate programe de concert. Imbinind partiturile clasice si unanim apreciate cu lucrari mai rar abordate sau propunind numele unor compozitori mai rar frecventati. De data asta, au fost combinate citeva nume sonore ale istoriei muzicii.
Leonard Bernstein, un geniu al muzicii americane – oricum am suci lucrurile; W.A. Mozart, un geniu al muzicii universale – oricum am potrivi si reconverti lucrarile lui si mult pomenit-apreciat-hulitul Dmitri Sostakovici, un geniu al muzicii sovieto-rusesti-europene – oricum am invirti biografia contorsionata a marelui compozitor. Un fel de toate pentru toti, care sa satisfaca toate gusturile.
Protagonisti au fost orchestra Filarmonicii „George Enescu“, in toata componenta ei, cu dna Anda Petrovici onorind postura de concert-maestru si pina la garnitura completa de contrabasi si suflatori, astfel ca sa se faca fata cu brio la exuberantele bernsteiniene si dramatismul sostakovician, sub bagheta unui dirijor din tara lui Hillary Clinton si George W. Bush, numit Larry Livingston. Iar ca solist si vedeta a serii a aparut clarinetistul Aurelian Octav Popa, un maestro vesnic tinar si ferice, pus pe sotii si luxuriante sonore de inalta calitate. Sala plina, dincolo de starea circulatiei publice si frigul-umezeala neprietenoase dintr-un Bucuresti dominat de schimburile epistolare dintre palatele Cotroceni si Victoriei. Cam astea ar fi datele strict statistice. Dintre lucrarile lui Bernstein, s-a ales uvertura la opereta comica, sa nu spunem music hall, Candide. Muzica americana are farmecul ei tocmai prin si contopirea mai multor genuri, mixind armonii si registre diferite si generind sonoritati care ar fi greu de plasat in, sa zicem, Ka
