A mai trecut un an, al 149-lea, de la înfaptuirea Unirii Principatelor Române de catre Alexandru Ioan Cuza, cel care prin reformele sale a pus bazele României moderne. Nu întâmplator, Cuza a fost numit si "domnul saracilor", întrucât obisnuia sa vegheze ca nu cumva dreptatea, libertatea, bunurile materiale si mai ales valorile umane sa ajunga umilite si marginalizate de impostori si parveniti din afaceri dubioase. Ca deh, inginerii financiare se faceau si atunci, doar eram balcanici si pe timpurile alea. Printre masurile deosebite ale lui Cuza a fost si cea prin care a adus ocaua – care era principala unitate de masura pentru cântarirea marfurilor – la aceeasi valoare în cele doua provincii, Moldova si Tara Românesca. Desigur, domnitorul a vegheat ca negustorii sa respecte decizia, efectuând numeroase controale incognito, iar cei prinsi "cu ocaua mica" erau aspru pedepsiti. Revenind la prezent, nu pot sa nu remarc diferenta uriasa dintre stilul de a conduce al domnitorul Cuza si modul în care suntem cârmuiti acum. În timp ce Cuza veghea ca nu cumva oamenii simpli sa fie furati la cântar, actualii politicieni sunt mai mult decât preocupati sa îsi umfle conturile, fara sa le pese câtusi de putin de omul simplu, saracit pe zi ce trece de jafurile lor, multe dintre ele facute "cu acte în regula". Parvenitii, îmbogatitii peste noapte din afaceri cu iz penal si infractorii cu guler alb conduc azi România, protejându-se unul pe altul în cel mai pur stil sicilian, astfel încât sa nu fie prinsi cu ocaua mica de actualii justitiari. E mai mult decât evident ca ocaua presedintelui e defecta, din moment ce nu avem nici macar un ministru al justitiei, iar marea cruciada împotriva coruptiei, promisa cu atâta emfaza în campania electorala, nu s-a soldat cu nici un corupt de vaza ajuns la racoare.

Alexandru TOTH

A mai trecut un an, al 149-lea, de la înfaptuirea Unirii