In tabloul batranilor "respectati" de fiii lor, mai trebuie incadrata o figura: cea a Silviei Rusu, o localnica din Checea, care a implinit recent 80 de ani.
Cu o agilitate rar intalnita pentru batrani, femeia este ca argintul viu. Poate tocmai optimismul care o caracterizeaza a ajutat-o sa treaca peste problemele in fata carora a pus-o viata. Deloc putine.
"Viata mi-o dat si bune, si rele. Am un baiat, o nepoata, da’ eu si mosu’ tot singuri suntem", povesteste Silvia.
Adusa bine de spate, Silvia continua sa munceasca pe langa casa. Face orice munca, atat cat puterile o vor mai tine. Am gasit-o cu mainile murdare de funingine, dupa ce a curatat cosul casei. De asemenea, nu se da inapoi nici de la munca in gradina, care ii asigura un minim de hrana.
Dar ceva o doare. Lipsa unicului fiu. "Din aprilie anu’ trecut nici macar nu mi-o deschis poarta. S-o suparat ca mosu’ ii spune sa nu mai bea, ca nu-i bine pentru el. Nu vrea sa asculte si atunci o preferat sa nu mai vina pe la noi". Ne spune, insa, ca o sfasie dorul de el. "Indiferent cum ii, ii copilul meu..." Cat de mult sufera dupa fiul ei i se citeste pe chip. Zambetul larg cu care ne-a primit, a disparut ca si cum nu i-ar fi inseninat niciodata fata, imediat ce a inceput sa vorbeasca de copilul ei. Lacrimile au inceput sa-i curga pe obrajii brazdati de riduri adanci.
Apoi, isi ofera singura o doza de curaj, de imbarbatare. Isi sterge lacrimile si spune: "O sa vina el. Is sigura. Nu poate sa uite de noi. Suntem parintii lui. Io-l astept. Sper sa nu ma ia Dumnezeu fara ca sa-l mai vad odata".
In tabloul batranilor "respectati" de fiii lor, mai trebuie incadrata o figura: cea a Silviei Rusu, o localnica din Checea, care a implinit recent 80 de ani.
Cu o agilitate rar intalnita pentru batrani, femeia este ca argintul viu. Poate tocmai optimismul care o caracterizeaza a ajutat-o
