E greu sa te referi astazi la Eminescu fara sa pleci de la discutia lansata de numarul 265 al Dilemei, chiar daca a trecut ceva timp de atunci. La fiecare aniversare a poetului ne amintim de punerea in discutie a receptarii lui si de incercarea de a-i problematiza actualitatea. Caci, pe linga Eminescu cel istoric, cu o opera contextualizata, ne lovim permanent de un Eminescu pe care vrem sa-l facem actual si viu, in masura in care o parte a operei lui ne permite acest lucru. An de an, reconsideram imaginea creatiei eminesciene si creatia insasi, in functie de imboldurile recontextualizarii, si ne alegem cu citeva lucruri bune. Spre exemplu, cu o carte (de data asta cu Eminescu. Negocierea unei imagini a lui Iulian Costache sau cu cele 12 volume din editia facsimilata a manuscriselor poetului aparute prin mijlocirea lui Eugen Simion) sau cu niste spectacole de poezie (la TNB).

In acelasi timp, wikipedia a fost sarbatorita pentru ca a implinit cei sapte ani de acasa. Tot in jurul datei de 15 ianuarie, Eminescu e „aniversat“ si pe bloguri. Iulian Baicus scrie despre experienta personala cu un calendar cu poetul, in preajma Revolutiei. Cristian Teodorescu isi pune intrebarea, pe 14 ianuarie, „ce ar scrie pentru miine editorialistul Eminescu“? Emil Brumaru propune o micropoveste picturala in stilu-i caracteristic. Daniel Cristea Enache ia atitudine, pe buna dreptate, impotriva invitatiei obscure care a circulat prin posta electronica in legatura cu bizara „Fratie Eminescu“. In fine, Luciat a scris, pe 13 ianuarie, un text polemic, mustind de ironie, pentru „zilele de post si rugaciune“, iesit din revolta impotriva receptarii pioase, iar pe 15 ianuarie a scris despre volumul Povesti erotice romanesti de la Editura Trei! E si aceasta o forma de „terorism“ al lecturii, sa boicotezi stereotipurile, in cazul acesta sa-l „aniversezi“ pe „poetul national“ in alt mo