In manualele de istorie de dinainte de revolutie, Unirea Principatelor era o poveste sensibila, despre cum isi iau romanii destinul in maini si-si fauresc calea. Dascalii gaseau constructii ingenioase pentru a le transmite copiilor un concept greu de priceput in clasa a patra: national. Le explicau ce inseamna "doi frati intr-o tulpina", de ce trebuia sorbit Milcovul.

Astazi, daca face cineva un sondaj pe strada, descopera ca substantivul propriu nu se refera la raul ce despartea Tara Romaneasca de Moldova, ci reprezinta o marca de coniac. Si nici Hora Unirii nu e de mare ajutor: Milcovul trebuia sorbit!

Epoca lui Cuza e plina de contradictii. Reforme menite a pulveriza feudalismul, dar si adancirea putreziciunii boieresti. O perioada peste care trebuia sa cladeasca mai departe Carol I. Dar indiferent cate s-au scris, 24 Ianuarie ramane un eveniment care a pornit constructia lui 1 Decembrie 1918 si a inserat in mintile a zeci de generatii de romani un simbol: Hai sa dam mana cu mana!

Exista multe asemanari intre societatea romaneasca de astazi si cea de acum 149 de ani. Politica e agitata, oamenii sa paruiesc, economia se chinuie si incearca sa lege reforma de reforma. Dar exista o mare deosebire. Odata obiectivul unirii romanilor atins, se cheama ca el nu mai exista, deci nu mai trebuie facut nici un efort.

Prin urmare, daca acum 149 de ani oamenii erau traversati de acelasi ideal, in prezent, ei sunt mai dezbinati ca oricand. Iar o noua unire, de aceasta data pentru a crea un stat puternic, la care nu mai atenteaza marile puteri, dar in stare sa aduca oamenilor un trai decent, indestulat, ar fi o noua poveste frumoasa, si la fel de greu de atins ca si atunci.

Iar daca in zona politica de maxima audienta exista o ruptura mai greu de sorbit decat Molcovul, pentru ca orgoliile te impiedica sa vezi mai departe