Daca as fi vazut deja filmul lui Mungiu, as fi avut dreptul sa ma arat ultragiat. Asa, nu sint decit surprins si dezamagit.
Stiti la ce ma refer: 4, 3, 2 nu a fost selectat de membrii Academiei Americane de Film nici macar printre cele noua filme straine, „de interes“ – lista scurta de dinaintea nominalizarilor. Intr-un comunicat for immediate release, din 15 ianuarie, unde ca persoana de contact este indicat purtatorul de cuvint Teni Melidonian, Academia tine sa ne informeze ca dintre cele 63 de filme straine supuse screening-ului au fost alese, intr-o prima faza, noua, dintre care un Mihalkov si un Tornatore. Cei doi mari laureati europeni ai anului trecut, Mungiu si Schnabel, lipsesc insa cu desavirsire – nici urma de editori francezi paralizati sau de tristeti est-europene.
Dezamagit, cum va spuneam. Dupa toti anii in care pelicule romanesti importante – dau aici un singur exemplu, Glissando-ul lui Daneliuc – au fost ignorate, nici macar acum, in cazul acestui film (in genere foarte bine recunoscut!), realizatorii nu au, iata, parte de bucuria totala. Surprins – spuneam – pentru ca tematica filmului lui Mungiu este de mare interes in Statele Unite! Ca sa fiu sincer, ma hotarisem joi dimineata sa incep constructia materialului de fata contrazicindu-l pe Mungiu, care, intr-o declaratie de dinainte de Golden Globes, sustinea ca filmul lui „nu are nici un fel de implicare americana“. Are!
Dezbaterea pe tema pro-choice/pro-life este una dintre cele mai acute in societatea americana! Dovada: mai ales in statele din Sudul SUA, aceasta tine capul de afis al campaniilor electorale. Inclusiv a celei din 2008. Sa o luam insa cu „inceputul“. Cu Roe vs Wade. De la cazul „Roe vs Wade“, din 1973, cind Curtea Suprema a hotarit cu un vot de 7 la 2 ca majoritatea legilor impotriva avortului din SUA erau o incalcare grava a drepturilor constitutionale si
