Vizita grupului de scriitori romani in Spania, organizata de ICR Madrid la inceputul lui decembrie, a continuat cu zonele cele mai „pline“ de romani, asa-numitul „coridor Henares“ dintre Madrid si Guadalajara, unde traiesc peste 100.000 de romani inregistrati.

Pe soferul care ne duce spre Alcalá de Henares il cheama Liviu. Are 32 de ani, e de opt ani in Spania si locuieste in Coslada. Lucreaza ca sofer si in constructii, cu acte in regula. Dar cum e duminica, il „ajuta pe domnu’ Barna cu institutu’“. Ii e dor de Romania si viseaza la ziua cind o sa se intoarca, el cu sotia si baietelul, care e deja la scoala in Spania.

Cind s-a nascut, stateau amindoi si se uitau la el, nici baie nu stiau sa-i faca si nu era nimeni sa-i ajute. Incerc sa-i spun ca trebuie sa se mai gindeasca, sa nu uite cum era in Romania si citi bani se cistiga acasa si ca baiatului s-ar putea sa-i placa deja mai mult in Spania. Nu e chip... Absolut toti romanii pe care aveam sa-i intilnesc, unii dintre ei cu situatii financiare spectaculoase si cu copii care vorbesc mai bine spaniola decit romana, toti se gindesc la intoarcere.

Alcalá de Henares arata intelectual-spectaculos, nu are nimic din aerul unui oras de suburbie locuit de imigranti pentru ca atmosfera cervantina si umbra impunatoarei universitati sint mai puternice. Dar la una dintre intersectii oprim, Liviu nu stia exact adresa la care trebuia sa ne intilnim cu ghidul spaniol, asa ca deschide geamul si cere lamuriri fara nici o introducere pe romaneste. I se raspunde la fel de firesc, la fel de romaneste.

Casa lui Cervantes, sau ceea ce se crede a fi fost casa familiei Cervantes, se afla pe o strada din cartierul evreiesc al oraselului.

In zilele de tirg, cu citeva secole in urma, evreii nu mai aveau voie sa mearga pe strada, ca sa nu se amestece cu crestinii veniti la cumparaturi pe sub arca