De la începutul lunii decembrie a anului de curând încheiat o întrebare a unui prieten, profesor arhitect care ştie multe despre de toate, m-a blocat în muţenie: "De ce se cheamă celebrul teatru de operă milanez Scala"? Oare nu ştiam? Mă născusem în viaţa muzicii alături de acel fenomen italian care mi se va fi părut atât de firesc încât nu mă preocupase sursa numelui său? Am ştiut şi am uitat? Peste câteva zile prietenul meu mi-a strecurat o notiţă lămuritoare. " Scala (Théatre de la...) existenţa sa datează din anul 1778. Marea scenă milaneză a fost până atunci Teatrul Ducal. După incendiul din anul 1776, câţiva nobili în fruntea cărora se afla contele Castelbranco, s-au hotărât să construiască o nouă clădire pe locul unei vechi biserici, Santa Maria della Scala, de unde provine numele teatrului şi au încredinţat construcţia lui arhitectului Piermarini. Acest nou teatru a fost inaugurat la 3 septembrie 1778, cu prima reprezentare a operei "Europa riconosciuta" scrisă special pentru această circumstanţă de Antonio Salieri. (Grand Larousse illustré, vol.7, p.573, ediţia 1903).

Încep aşa rândurile mele despre o frumoasă transmisiune de radio: deschiderea actualei stagiuni la Scala (difuzată în direct pe canalele România Muzical "George Enescu" şi România Cultural). După ştiinţa mea, presa românească multă cum este, nu a luat în seamă şi semnificaţia acestui tip de eliberare a undelor radiofonice de politica restrictivă, de cenzura care a strangulat relaţiile României cu viaţa muzicii în lume. Aceste transmisiuni de operă, cultivate de mai mulţi ani cu entuziasmul iniţial al evenimentului comentat, se dedică, desigur, amatorilor. Dar ele pot atrage atenţia oricărei inteligenţe sensibile... cel puţin la posibilitatea unei prezenţe personale în locuri de elită ale culturii mondiale. Nu numai la Milano, dar şi la Bayreuth, la New York...

Noutat