Usor, usor, ajungem la bizara situatie in care mai toate device-urile si tehnologiile spectaculoase despre care am citit in romanele SF din a doua jumatate a secolului trecut sa devina realitate. Daca nu lucru comun, macar prototip - realitate augmentata, lumi virtuale, ecrane tactile, miniaturizare la maximum, o retea globala intuitiva si desteapta, la care este conectata (a se citi: de care este dependenta) aproape toata lumea. Mai mult, am vaga impresie ca literatura science-fiction contemporana a pierdut pasul si a ramas in urma, rupandu-se din ce in ce mai vizibil de ritmul galopant in care se dezvolta tehnologiile. Capacitatea imaginarului de a merge mai departe, de a anticipa trendurile si device-urile, este un privilegiu care le-a fost furat scriitorilor, el ajungand astazi apanajul a diversi bloggeri. Intre William Gibson, profetul "noir" al cyberpunk-ului, care in anii '80 iesea din tipare si avea viziunea matrixului online libertarian de astazi, si China Mieville, unul dintre cei mai titrati autori din ultimii ani, al carui fantastic cantoneaza intr-un role-playing-game victorian, stangist si pulp, e o diferenta involutiva cat de la iPhone la telegraf.
Daca in urma cu cinci ani am fi vizionat un film documentar cu inventiile care au fost prezentate la ultimul Consumer Electronic Show (desfasurat intre 7 si 10 ianuarie in SUA, la Las Vegas), cu siguranta am fi jurat ca avem in fata ochilor o fictiune de cea mai buna calitate: computere inteligente, roboti sociali, mijloace de comunicare si entertainment audio-video ultraperformante, care fac metafora lui Stephen Hawking sa devina reala. Intr-un sens pe care autorul acestui aforism poate nu l-a intuit niciodata, intregul Univers a ajuns sa fie cuprins intr-o nuca. O nuca digitala, wireless, conectata la internet, in care se afla stocata, in format text, sunet si imagine, intreaga istorie a omenirii
