Odata cu Mos Niculae, intrarea in sarbatorile de iarna ne plonjeaza intr-o stare de excitatie nemaipomenita, care se prelungeste mai bine de o luna de zile. Emotiile si bucuriile Craciunului si ale Revelionului, cu daruri si cumparaturi, cu colinde si cu pomul impodobit, cu ospete mai mult ori mai putin imbelsugate, dupa buzunarul fiecaruia, ne mentin intr-un freamat teribil, care se prelungeste pana de Sfantul Ion. Uitam parca de toate, suntem posedati de spiritul sarbatorilor si traim intr-un fel de transa, de parca nu ar mai exista capat. Un fel de scufundare in copilarie.

Apoi, totul reintra in normal. Bradul este dezbracat de podoabe, darurile se asaza prin dulapuri sau sertare, chiar si in oras luminile nenumarate se sting. Totul se transforma, pana spre primavara, intr-o nesfarsita si anosta zi de luni. Ne trezim din mahmureala si pastram un gust cenusiu, cuprinsi parca de o mare dezamagire. Nu e usor sa revii la cotidian dupa ce ai avut iluzia fiestei continue.

Anul aceasta insa bucurestii au avut parte de o surpriza: a nins bogat si s-a asternut zapada pe strazi, lucru cu care oamenii nu se mai intalnisera de o buna bucata de vreme. Ne-am trezit peste noapte, taman cand nu ne mai asteptam, intr-o alta poveste din copilarie. Si chiar daca troienele erau mari si se circula mai mult cu pasul decat cu orice altceva, nu cred ca oamenii nu s-au bucurat, macar cateva clipe, la vederea ninsorii.

E drept ca, dupa toate astea, au inceput necazurile. Autobuzele inaintau cu greu, masinile primariei nu mai pridideau. Nici edilii nu prea erau unde trebuia, vacanta de iarna i-a prins pe alte meleaguri. Mai in gluma, mai in serios, la noi se spune ca iarna vine pe neasteptate...

Dar nu ar fi cazul sa dam vina numai pe primarii. Nici locuitorii Capitalei nu s-au aratat prea saritori. Unii si-au dezgropat masinile ingropandu-le cu sarg pe ale celor