Despre felul cum se cladeste Statia Spatiala Internationala, un oficial de la NASA a lansat o vorba care, pe langa efectul sau amuzant, contine si o buna doza de adevar: "E ceva mai simplu decat daca ai construi un avion in timp ce zbori cu el. Dar nu cu mult mai simplu". Operatia aceasta insolita reprezinta in sine o mare provocare. Inteligenta practica a omului contemporan e intens solicitata, incat sarcina pare asumata nu doar cu rigoare si pricepere de inginer, ci si in viteza presupusa de o competitie sportiva.
In urmatorii patru ani, statia va fi terminata, promite Michael Griffin, administrator al agentiei spatiale americane, iar faptul ca programul navetelor a reinviat dupa impasul de acum patru ani reprezinta o garantie in acest sens. Transportul celorlalte module menite sa intregeasca si sa dea functionalitate maxima laboratorului orbital va pretinde vreo duzina de noi zboruri ale navetelor americane, dupa care misiunea actualilor "carausi" cosmici se poate considera incheiata.
Final de etapa in ce priveste Statia Spatiala Internationala, anul 2010 va marca, totodata, lansarea energica in competitie a initiativei private. Capitalul privat are interese ce nu se suprapun pe cele ale agentiilor guvernamentale. Iar deplasarea preocuparilor sale dinspre cercetarea efectiva a spatiilor interplanetare spre turismul cosmic mi se pare un lucru cat se poate de firesc. Un numar de ambitiosi fara legatura cu lucrarile intreprinse de NASA si-au permis deja luxul unor scurte incursiuni pe orbita si nenumarati altii stau inscrisi pe listele de asteptare. Sunt un fel de astronauti de duminica. Termenul mi se pare mai potrivit decat depreciativul "astronaut de ocazie", chiar daca ocazia si-o creeaza ei insisi, platind pretul enorm al unui voiaj extravagant. Tinta lor turistica a fost, de regula, Statia Spatiala Internationala, unde echipajele aflate de
