Jurnal intim online, jurnalism alternativ, defulare a frustrarilor sub protectia anonimatului, sursa de informatie, sursa de divertisment, hrana pentru voyeuristi si oameni dependenti de vietile si povestile altora, mod de a documenta un eveniment, si toate aceste posibile definitii ale blogosferei pot continua.
E greu sa bagi ceva atit de mare, cum este blogosfera, in niste concepte atit de lipsite de elasticitate precum „bun“ sau „rau“. Va prezentam, in schimb, parerile personale ale unor oameni avizati.
„Blogul si jurnalistul sint prinsi intr-o prietenie gen Tom si Jerry“, sustine Catalin Tolontan. „E pasionant si util sa obtii reactiile celor carora li te adresezi in citeva minute dupa ce ai scris articolul. Si e frustrant sa afli ca doar 20% inteleg ceea ce ai vrut sa spui, dar asta nu neaparat din cauza lor, ci pentru ca, de multe ori, sintem excesiv de elaborati in scris“, a completat el. O alta parte buna a exercitiului de blogging este ca l-a invatat sa simplifice limbajul. Daca scriitorul Florin Iaru sustine ca feedbackul este irelevant, pentru ca reactia vine din partea unora aidoma tie, Catalin Tolontan se simte presat de responsabilitate in momentul in care posteaza ceva. „Daca vei scrie, de pilda, impotriva legii Dragomir si in favoarea suporterilor vei fi laudat, insa tocmai te-ai plasat pe o linie care incurajeaza violenta pe stadioane“, spune directorul de la „Gazeta Sporturilor“. „Un articol care nu convine majoritatii este amendat insistent pe blog. Oricit ai fi de tare, dupa 30-40 de critici, unele facute cu logica si umor, incepi sa te clatini. Sint situatii in care primesti sute de comentarii, in proportie covirsitoare negative, la adresa articolului. Rezultatul? Este foarte posibil sa actioneze o cenzura feed before cind iti selectezi subiectele. Sa te predai opiniei majoritare si sa scrii lucruri care convin publicului“,
