Ingamfatul este un personaj prin excelenta comic. Suficient, multumit de sine, laudaros, el ramane neclintit in autoadmiratie, indiferent la farsele care i se joaca. Soldatul fanfaron, miles gloriosus al lui Plaut, este reluat si adus la zi de Shakespeare. Sir Andrew Aguecheek, ridiculizat in A douasprezecea noapte, este gentleman-ul englez obsedat de sport, valabil in epoca elisabetana ca si in cea victoriana. Pe descendentii sai ii vedem si astazi facand scandal pe stadioane. Falstaff este incantat de sine, in ciuda aspectului fizic dezavantajos. Viteaz la carciuma, unde stie sa faca antren, considera ca, pe campul de lupta, fuga este mai sanatoasa. Se crede irezistibil ca barbat, ajungand de rasul "nevestelor vesele din Windsor". Totusi, el nu este doar ridicol; are o anumita intelepciune rabelaisiana, care se manifesta prin dragostea de viata si de placerile ei.

Vanitosul este mai complicat deoarece, chiar inzestrat cu talent, cu infatisare placuta, cu putere sau bogatie, ramane nesigur de el. Are nevoie mereu de confirmarea celorlalti, pe care o cere insistent, vanand complimente. Regele Lear, indiferent la satisfactiile guvernarii, pretinde semnele exterioare ale adoratiei. Vanitosul este asemenea copilului care vrea sa se bucure de laudele parintilor sau ale profesorilor. Este anxios si vrea sa placa tuturor, chiar si celor pe care, in fond, ii dispretuieste. Ajunge matur doar prin suferinta. "Maturitatea e totul", ripeness is all, spune Lear dupa ce trece prin disperare si umilinta. Comedia vanitatii se joaca in saloanele unei societati aflate in proces rapid de civilizare, cum era cea franceza din vremea lui Moliere. Celimene din Mizantropul este o femeie de lume, perfect adaptata uzantelor sociale, care practica, pe fata, lingusirea in exces. Este destul ca un interlocutor - flatat cand e prezent - sa paraseasca incaperea, pentru a fi executat fa