În vederea unei emisiuni televizate despre legătura dintre literatură şi zbor, am recitit Patul lui Procust de Camil Petrescu dintr-o perspectivă "tehnică". De altfel, mi s-a părut întotdeauna că între tehnică şi tehnica literară există nişte canale de comunicare secrete, iar Camil Petrescu, atât de sensibil la noutăţile epocii lui (filosofice, literare, tehnologice, sportive - "n-avea într-însul nimic desuet" - scrie criticul Crohmălniceanu, într-un memorabil portret) pare cel mai indicat ca să ilustreze dependenţa cu pricina. Iată ce a rezultat din această nouă lectură a romanului, făcută cu "ochelari de aviator".

Fred Vasilescu îi lasă doamnei T., prin testament, un avion, un automobil şi nişte cai. Simbolic vorbind, viteza şi primejdia, cu toate etapele ei pe pământ şi în aer. Simbolic vorbind, virilitatea, pentru că atât caii, cât şi automobilul şi avionul au fost, în istorie şi în istoria literară, însemne şi mari atracţii masculine. Abia în interbelic teritoriul acesta privat începe să fie cucerit şi de femei. Oricum, feminitatea doamnei T. din anul 1926 este, din acest punct de vedere, una tradiţională. Independentă în viaţa privată şi avangardistă prin preocupările ei pentru design şi aranjarea de interioare cubiste, trăieşte totuşi, în ce-o priveşte, între mobile tradiţionale, vechi. Sensibilitatea ei este una de tip clasic, nu are nimic din tupeul băieţesc al fetelor care şi-o luaseră drept model pe eroina lui Victor Margueritte din La Garçonne (1922), roman de scandal la vremea lui, al emancipării şocante, şi care l-a costat pe autor Legiunea de onoare.

Fred, în schimb, corespunde întru totul portretului de tânăr interbelic "de ultimă oră", omul schimbării, cu atributele cele mai ispititoare din aerul timpului. Elegant şi sportiv, e campion de tenis, face box, ţine cai de curse cu care câştigă premii, e diplomat. A avut două acci