Pe 26 ianuarie 2008, Nicolae Ceausescu ar fi implinit 90 de ani. Pina in 1989, aceasta zi se serba cu un fast deosebit in intreaga tara: manifestari omagiale in scoli, ode inchinate de poetii regimului, spectacole grandioase transmise de televiziunea nationala. Cum ar trebui totusi sa ne raportam la acele vremuri, ce urme a lasat "Epoca de aur" in memoria si atitudinile celor care au trait-o? Va invitam sa va impartasiti amintirile si opiniile, sa ne trimiteti documente din epoca (de orice fel), pe scurt - sa ii aducem un altfel de omagiu celui care a fost Nicolae Ceasescu.

“Sa nu gresiti niciodata. Aici nu aveti voie sa faceti vreo greseala”. Cuvintele invatatoarei mi-au intrat foarte bine in cap. Abia invatam sa scriu, era mijlocul anilor 70, si orice invatator trebuia sa spuna elevilor ca nu au voie sa greseasca atunci cind scriu numele lui Nicolae Ceausescu.

Imi aduc aminte ca am fost certat ca am ortografiat “fintca” in loc de “fiindca”, insa niciodata nu i-am gresit numele. Pe care, in plus, trebuia sa il scriem caligrafic, rotunjind frumos toate literele.

Atunci am aflat eu pentru prima data de Nicolae Ceausescu. In scurt timp am inteles ca el este parintele tuturor copiilor din Romania si ca are grija de noi. Ca doar el ne iubeste, ne ocroteste, ne calauzeste in viata.

Ceausescu si copiii

Pentru el am avut eu o prima disputa cu parintii, care au zimbit neincrezatori cind le spuneam toate cele de mai sus. Nu intelegeam cum de ei au o alta parere si de ce incearca sa imi tempereze entuziasmul.

De fapt, nu peste foarta multe vreme aveam sa incep sa imi pierd si eu “increderea nestramutata in tovarasul Nicolae Ceausescu”. Asta pentru ca trebuia sa vina intr-o vizita de lucru in micul oras de provincie unde traiam.

L-am asteptat in frig citeva ore bune, dar a intirziat.