Deţin, bătute la maşina de scris cu o panglică albastră azurie, nuanţă mai rară, expediate la 8 august 1958, două scrisori adresate domnului Vasi Bater de către prietenul său plecat din ţară, Lazăr Haberthal - din Montreal, - acesta, evreu, găsindu-şi o altă patrie dincolo de Ocean, după cum reiese din scrisoarea plină de aduceri aminte şi de evenimente, tipice epocii...

Reproduc prima dintre scrisori cu ortografia şi grafica vremii.

"Dragul meu Vasil,

Am găsit scrisoarea ta, la revenirea din voiajul săptămânal. Mi-a creat aceeaşi stare sufletească pe care ai avut-o şi tu când mi-ai scris-o.

De altfel, acum câteva săptămâni, am avut vizita avocatului Poldi Shrager, care mi-a spus multe lucruri despre voi. Scrisoarea ta recentă, mi le-a completat.

Dar, înainte de a intra în fondul scrisorii, vreau să te lămuresc asupra unor fapte, care-ţi vor explica multe lucruri despre noi, pe care - desigur - n-ai putut să le ghiceşti...

Câţiva ani, am dus-o extrem de greu: ţară străină, obiceiuri noi, o totălă lipsă de pregătire... Este inutil să-ţi spun cum am dus-o, pentru că acum sunt lucrurile trecutului. Un lucru însă ţi-l semnalez: am venit în ţara asta, fără să am o rudă, un cunoscut, o relaţie care să-mi fi putut da un sfat. Desigur că la Montreal sunt mulţi români şi printre ei mulţi cunoscuţi...

Am ajuns într-un oraş necunoscut într-o după amiază de Ianuarie obişnuiţi cu căldura tropicală a Israelului, de unde pornisem câteva zile înainte, pe un frig de crăpau pietrele. Aveam UN DOLAR în buzunar. Când aşteptarea s-a dovedit inutilă, am cerut credit - primul - unui taxiu, care ne-a dus în oraş. Aveam adresa unor români, care, după multă căutare (căutare, noaptea, pe jos, nemâncat, fără haine de iarnă etc...) i-am găsit. în fine. Pe la orele 10 în aceeaşi noapte ne-am găsit gazda. Şi aşa a