Dupa cateva zile de gandire premierul s-a hotarat sa sesizeze Curtea Constitutionala in legatura cu refuzul presedintelui de-a o numi pe Norica Nicolai in postul de ministru al justitiei. Ca de obicei va urma o decizie a Curtii urmata dupa cateva zile de motivatia ei., scrie Mihai Damian pe blogul lui Doc. Decizia va fi din nou dezbatuta si comentata iar motivatia va fi analizata pana la ultima virgula. Ne-am obisnuit deja cu acest lucru, ne-am obisnuit intr-atat, incat uitam sa ne intrebam cum se face ca in ultimii ani am devenit campionii europeni ai dezbaterilor constitutionale, si aceasta dupa o lunga perioada in care n-am prea dat cine stie ce importanta brosurii cu pricina. Pentru a gasi raspunsul corect trebuie sa observam ca marea majoritate a intrebarilor adresate onoratei Curti Constitutionale au avut ca subiect presedintele si rolul sau. Presedintele Basescu a fost astfel acuzat de nenumarate si diverse incalcari ale Constitutiei : ba a criticat guvernul, ba a programat referendum, ba a refuzat sa numeasca ministri, ba n-a pastrat “echidistanta” fata de partide, etc, etc.

Chemata sa se pronunte, Curtea Constitutionala a avut dificila misiune de-a decide pe baza unui text de lege incomplet si contradictoriu. Trebuind sa-si argumenteze deciziile cu un vid legislativ Curtea s-a vazut adesea pusa in situatia de-a adauga practic text Constitutiei ceea este fireste un lucru grav. Bineinteles ca in atare conditii deciziile ei au fost foarte criticate. De multe ori pe nedrept insa, fiindca cu cateva exceptii notabile de decizii aberante (cazul urmaririi penale al fostilor ministri, de exemplu) Curtea a interpretat cu o doza rezonabila de logica textele constitutionale asupra carora a fost sesizata. Problema este ca aceste numeroase interpretari si “adaugari” n-au avut deloc darul de-a clarifica legea fundamentala ci dimpotriva. Este foarte simplu de int