Marco Salvador (n. noiembrie 1948, San Lorenzo di Arzene, Friuli) locuieşte cu familia sa în casa în care a văzut lumina zilei acum 59 de ani. Ca noi toţi, are câteva repere, amintiri, regrete şi iubiri care l-au marcat pentru toată viaţa, evocate de scriitorul însuşi cu modestie, tandreţe şi autoironie în scurta notă biografică de pe site-ul oficial. Nu şi-a cunoscut tatăl care s-a stins la 19 zile după naşterea sa; şi-a petrecut câţiva ani într-un colegiu al călugărilor salezieni (o adevărată şcoala militară, căreia îi datorează aproape tot ceea ştie şi face, inclusiv rigoarea scrisului). După studii universitare de filozofie la Trieste şi de psihologie la Padova, învinge pasiunea pentru istoria Italiei şi a lumii. Creează o mică societate de cercetări istorice şi genealogice, publică eseuri de istorie medievală.

Marco Salvador scrie ficţiune din fragedă tinereţe ( primul roman din vremea studenţiei, citit de Pasolini şi predat unui editor, a fost retras din varii motive chiar de autor). Adevăratul său debut are loc în 2004 când i se publică masivul roman Longobardul (Editura Piemme), o cronică a lui Rotari, regele longobarzilor în prima jumătate a veacului VII d.C., cu capitala la Pavia. Tematica istoriei longobarzilor va continua şi în următoarele două romane, Răzbunarea longobardului (Editura Piemme, 2005) şi Ultimul longobard (Editura Piemme, 2006). Asistăm de-a lungul acestui triptic, pe fundalul a trei secole şi a motivului biblic vanitas vanitatis vanitas la grandoarea şi decadenţa regatului longobard, începând cu amintitul Rotari, continuând cu regele Desideriu şi sfârşind cu ultimul reprezentant al stăpânirii longobarde din ducatul Benevento, simultan cu uneltirile şi sacrilegiile frumoasei Marozia (892-955), regină peste Roma şi papi într-o epocă numită" pornocratică", aceeaşi figură care a dat naştere legendei papesei Giovanna.

@N_P