Nu, cu siguranta nu, e de parere Liviu Moldovan pe blogul sau. Desi cazurile sunt extrem de asemanatoare, pierderile suferite recent de compania-mama a BRD-ului nu au cum sa duca la acelasi rezultat.
1995. Singapore. Nick Leeson. Trader. Pozitii Long pe derivate pe Nikkei 225, indicele Japoniei. Mareste pozitia ca sa recupereze pierderea initiala, dar nu raporteaza corect in Back-Office si nici catre superiori. Cutremurul de la Kobe trimite indicele Nikkei in picaj, pierderea cumulata creste exponential, Barrings intra in faliment. Va fi cumparata apoi de ING.
2008. Paris. Jerome Kerviel. Trader. Pozitii Long pe derivate pe indicii burselor europene. Mareste pozitia ca sa recupereze pierderea initiala si, ca superiorii si cei responsabili cu risk-managementul sa nu observe, introduce tranzactii fictive in soft-ul de Back-Office. Scaderea abrupta a burselor din perioada recenta si pierderea ajunge la 4,9 miliarde de euro.
De aici incolo incep diferentele: pierderea lui Leeson, estimata la 1,4 miliarde de dolari, a trimis banca Barrings in faliment. Pierderea lui Kerviel insa, nu reprezinta decat 14% din capitalizarea curenta a Societe Generale (33,98 miliarde de euro) si aproximativ 10% din “assets under management”.
Ca urmare, cotatia Societe Generale a scazut in sesiunea de joi, 24 ianuarie, cu doar 4,14% la 75,81 euro pe actiune.
Acestea fiind zise, nu imi ramane decat sa ma amuz putin de “tam-tam”-ul facut de mass-media din Romania pe tema: “cum ar putea fi afectata BRD de criza de la Societe Generale”, de parca head-quarters-ul de la Paris, in incercarea sa disperata de a acoperi gaura, nu ar avea decat unica solutie de a apela la depozitele romanilor…
Si, sa-mi fie ironia iertata din nou, va rog, faptul ca Federal Reserve a trebuit sa declare ca nu avea la cunostinta de situatia de la Societe Gene
